Ambasadoarea vinurilor românești, Marinela Ardelean, proaspăta câștigătoare a Marelui premiu Wine Travel Awards 2023-2024 a organizat alături de Liviu și Mihai Popescu ediția clujeană a festivalului RO Wine, iar în perioada24-26 mai 2024 a avut loc ediția de primăvară de la București. Profitând de ocazie, am provocat-o la dialog cu ocazia unei ediții extrem de reușite, desfășurate la Cluj-Napoca.
Vinul începe cu un strop, iar drumul, oricât de lung, cu un pas. Cum a început povestea ta cu vinul?
Cariera mea în lumea vinului a început în Italia. Locuiesc acolo de aproape 25 de ani, așadar, apropierea mea de lumea vinului a fost naturală. Locuiesc într-o zonă viticolă consacrată, Treviso, regiunea Veneto, o provincie recunoscută pentru Prosecco, și acolo e un contact constant atât cu băuturile fine, cu spumantele, cât și cu producătorii care, de generații, duc mai departe povestea vinului italian. M-am lăsat inspirată, nu doar copleșită de potențialul extraordinar pe care îl are vinul, atunci când vine vorba de o viață mai bună, de o viață sănătoasă, de toate valorile pe care le putem lua din lumea vinului – respect, răbdare, muncă și multe altele. Toate aceste valori ne fac să fim mai buni și ne fac viața mai bună. Nu uit stropul de rafinament fără de care, în primul rând, o femeie nu ar avea ce să caute în lumea vinului.
Cum de ai ales vinul și nu brânza, căci Veneto e o regiune cu brânzeturi excelente, pe care le poți achiziționa în sate, cu ocazia piețelor săptămânale?
Vinul înseamnă o poveste fără sfârșit, dar cu un singur început: Iisus a transformat apa în vin, fiind primul său miracol. Lumea vinului este atât de profundă, cu toată povestea, istoria și cultura sa, încât nu poate fi comparat cu niciun alt aliment. Subliniez faptul că este un aliment, și cu atât mai mult ar trebui să fim atenți, sensibili la faptul că vinul reprezintă și cultură. Așadar: aliment, cultură, un mod de a trăi, căci putem învăța foarte multe de la vin. Pe mine personal, ceea ce mă încântă zilnic este faptul că îmi permite să întâlnesc oameni foarte diferiți unul de altul, din culturi diverse.
Am călătorit în peste o sută de țări prin intermediul vinului și de fiecare dată am învățat ceva de la fiecare persoană cu care am interacționat, într-un fel sau altul, și asta m-a făcut să fiu mai bună, să învăț enorm, să am mai multă deschidere și mai multă răbdare. Povestea vinului mi-a antrenat curiozitatea și pofta de viață.
Copilărind în Maramureș, cu rădăcini atât acolo, în Țara Lăpușului, la Cavnic, cât și în Sălaj, în Țara Silvaniei, la Șimleu, vinul era o prezență constantă?
Desigur, am văzut din copilărie această atmosferă, în jurul meu se bea vin, pălincă, horincă, dar obiceiul de a bea un pahar de vin la masă l-am descoperit în Italia. În țară, vinul era prezent atunci când se limpezea și bunicul îl aducea să-l gustăm, îl vedeam de sărbători, dar, cum iernile copilăriei în Maramureș însemnau uneori temperaturi foarte scăzute, vinul nu prea se potrivea. Respectul pentru vin, cultura vinului, cu acestea m-am întâlnit prima oară în România, dar nu m-am întâlnit și cu gustul vinului.
În plus, în Italia, vinul e prezent în povești, în poezie. Fetița mea avea la școală o poezie cu castane și vin, așadar vinul reprezintă o normalitate cotidiană, e prezent într-un fel sau altul în multiple aspecte ale vieții italienilor. Noi mai avem încă mult de recuperat la acest capitol, al educației în materie de consum. Desigur, România stă extraordinar de bine din punctul de vedere al calității vinului, avem în crame cele mai performante tehnologii din lume, dar în materie de consum avem încă mult de investit și ține de noi, inclusiv de festivalul RO-Wine, la care suntem acum, să contribuim într-un fel sau altul la educația consumatorului.
Probabil ți s-a transmis și genetic obișnuința de a avea în apropiere plantații de viță de vie, crame și vinuri.
Da, tatăl meu a plecat la 19 ani din Șimleu, un oraș cu vechi tradiții în cultivarea viței de vie, producerea de vinuri în crame particulare, dar mai ales de vinuri spumante, la modul industrial. Cele mai multe informații despre viile, vinurile și spumantele Șimleului le-am aflat din spusele tatălui meu. Povestea cu atâta mândrie, mai ales când am început eu să învăț despre vinuri, despre viile și hrubele de pe Măgură, cu o bucurie și o fericire în glas de care m-am molipsit și eu. Așa că pentru mine, vinul nu înseamnă doar culoarea, buchetul și gustul, este o poveste trăită încă din copilărie.
Sincer, mi-ar fi plăcut să mă pot bucura mai mult de potențialul Șimleului Silvaniei, însă în acea vreme era încă dificil. Oricum, s-ar putea face mult mai mult decât este astăzi cunoscut despre cultura vinului din zonă, situația e similară și în alte părți, dar aici mă doare cu atât mai mult.
România e în creștere, în materie de vin
Mi-ar plăcea, poate în viitor, nu-mi pierd speranța, pentru că toată România e în creștere, în materie de vin. Sunt zone în care nu s-a investit foarte mult în comunicare, în promovare, în marketing. Unele plantații au fost vândute, desființate, dar altele au fost cumpărate și iată că vedem zi de zi o creștere a notorietății. Iar dacă e să vorbim despre Transilvania, luând în considerare numele revistei, a poveștii din jurul ei, care e mai mult decât o simplă revistă cu un portal on-line, e o poveste foarte frumoasă aceasta, a revistei Transilvania Business, sunt crame care ar trebui să utilizeze aceste canale de comunicare, vectori de informație, dar și de educație.
Poate că ar trebui să fie mai multe crame în regiune, potențial există, iar cele în activitate recâștigă o voce și o notorietate adecvată și fac onoare României, mai ales atunci când vine vorba de prezența în afara granițelor. Ceea ce s-a întâmplat recent la Paris, la vernisarea expoziției Brâncuși cu vinurile Jidvei, a fost o laudă adusă României, nu doar vinului românesc, nu doar podgoriei Jidvei.
Cum sunt văzute și apreciate soiurile românești în țările mari producătoare și consumatoare de vin?
Din fericire, avem soiuri autohtone ușor de înțeles și de apreciat de către publicul larg, indiferent de originea acestuia. Mă refer, în primul rând, la Fetească Neagră, dar, în egală măsură, la Fetească Regală, Fetească Albă, Tămâioasa Românească, Negru de Drăgășani, Băbească Neagră, care se întoarce la gloria de odinioară, mulțumită unor producători, Crâmpoșie Selecționată, Mustoasă de Măderat, avem soiuri foate bune, sunt toate soiuri excelente, dar problema e alta: cu cât e vinul mai bun, cu atât are mai multă nevoie să fie promovat, degustat, are nevoie de o poveste. Și aceasta nu poate fi spusă decât dacă ne unim forțele ca să povestim despre vinurile bune, despre soiurile autohtone și despre cele internaționale, pentru că ele trebuie apreciate în egală măsură.
Cultivarea acestora la noi arată potențialul teritoriului, potențialul generos pe care România îl are. Dacă Feteasca Neagră este cel mai eficient port-drapel al soiurilor autohtone, în aceeași măsură un Merlot, un Cabernet Sauvignon sau chiar un Chardonnay pot să arate cât de mare potențial are țara noastră în materie de vinuri.
Care ar fi argumentele definitorii pentru viticultura românească?
Avem șapte regiuni viticole cu o diversitate extraordinară din punctul de vedere al climei, al terroir-ului, este unul dintre avantajele României, ca țară producătoare de vin, și cu atât mai mult, putem vorbi de unicitate. Scriam pe coperta IV a primului volum The wine book of Romania (Cartea vinurilor românești) că România va fi în top trei alături de Franța și Italia peste 20 de ani, tocmai pentru că puține țări se bucură de această diversitate. Avem condiții excelente și pentru vinurile albe și pentru rosé, dar și dulci, inclusiv pentru spumante, din soiuri internaționale și autohtone, ceea ce permite diversificarea acestor, dar avem și posibilitatea, în funcție de zona în care ne aflăm, să obținem de la vinuri roșii, seci, liniștite până la spumante brut. Enologii sunt pricepuți, faptul că au fost achiziționate tehnologiile cele mai noi conturează un viitor strălucit vinului românesc.
Promovarea producătorilor români
Mai avem mult de muncit, pentru că rezultatele nu fac altceva decât să ne încurajeze să perseverăm. În ceea ce mă privește, promovarea producătorilor români și susținerea vinului românesc în țară și străinătate este un mandat pe care îl voi duce mai departe cu entuziasm, responsabilitate și mândrie, inclusiv prin intermediul festivalului nostru, RO-Wine. Suntem în al optulea an de desfășurare, la Cluj e a cincea ediție, iar la nivel național a 15-a ediție de când organizăm aceste evenimente. Venim mai aproape de consumatori, susținem producătorii prin interacțiuni de calitate între ei și consumatori, dar mai ales, susținem operatorii HoReCa, administratorii de restaurante, wine-baruri și așa mai departe.
Mă bucur din suflet, Clujul rămâne în continuare o destinație foarte îndrăgită de producătorii de vinuri. Ei își doresc să ajungă la festivalul nostru din Cluj pentru că sunt apreciați și vinurile lor sunt iubite aici. Succesul de anul acesta este o dovadă în plus și o motivație pentru noi să scriem în fiecare zi, cu bucurie, povestea vinului românesc.
