M-amdestainuit lumii, cu vre-o doua saptamani in urma, intr-un articol pentru“Stirile” ca prin ceea ce simt, eu ma definesc ca sunt ardelean. Atat. Ardeleansi american, sau cum zice lumea aici in America cand vrea sa-si prezinte origineade unde se trage, Transylvanian-American.
Totusi, amsa merg astazi un pas inainte punandu-mi intrearea, “ce inseamna pentru mine –a fi ardelean?”
Ceinseamna, dincolo de faptul ca atunci cand ma gandesc la aceasta identitate amo stare de comfort?
Raspunsul estesimplu si descrie exact ceea ce-mi spune direct sufletul meu. Si anume: faptulca ma identific ca fiind ardelean inseamna pentru mine obisnuinta, normalitate,previzibilitate, si din toate trei rezulta comfortul meu (mental), atunci cand spunca sunt ardelean:
- Obisnuinta este familiaritatea mea cu o anumita viata, un anume tip de geografie, un anume gen de obiceiuri si traditii, un anume mod in care oamenii interactioneaza intre ei si cu mine, un anume fel de a-si vorbi, un anume tip de mancaruri (de ce nu?), un anume fel de orice. Toate astea produc un anume fel in care curge viata in Ardeal, fel pe care l-am vazut si la parintii si la bunicii mei, si cu care sunt obisnuit.
- Normalitatea vine din asemanarea stransa a modului in care inteleg eu – asa, in felul meu – tot ce se intampla in jurul meu si felul in care o fac restul ardelenilor. Pentru ca avem un mod similar de a percepe – acum-ul, este mult mai simplu pentru mine sa ma pun de acord cu alti ardeleni cand vine vorba de idei, aspiratii, proiecte, si din asta rezulta perceptia mea de apartenenta comuna cu restul. Simt ca apartin unui grup care este ca mine.
- Previzibilitatea este produsa de felul similar in care reactionez eu si restul ardelenilor, respectiv felul in care decidem ce si cum facem, ca raspuns la ceea ce vedem ca se intampla in jurul nostru. Pentru ca pot anticipa precis care va fi reactia altui ardelean la ceea ce fac eu, pot analiza precis consecintele la ceea ce decid sa fac. Pentru ca suntem previzibili unul pentru altul, atat eu cat si cei din jurul meu putem fi mai productivi in viata. Asta ne creste increderea unul in altul.
- Comfortul meu este consecinta celor trei elemente anterioare: ma simt comfortabil in viata cand simt ca apartin unui grup de oameni, care sunt obisnuiti cu aceleasi lucruri ca mine, inteleg prezentul similar cum il inteleg eu, reactioneaza la fel cum reactionez si eu, si nu in ultimul rand, avem incredere unii in altii.
Comfortulin viata inseamna pentru mine cei trei factori: obisnuinta, normalitate, siprevizibilitate. In cazul meu, doar identitatea de ardelean (si de american)imi da comfortul de a ma simti bine in pielea mea.
Ce simt eu nu contrazice teoria
Existadiferite teorii pentru a defini identitatea cuiva. Urmatoarele sunt doua dinele.
Am invatatla scoala ca importante sunt comunitateade limba, teritoriu, economie, si cultura. Am verificat astazi, si DEX-ulfoloseste in continuare aceasta definitie.
Americaniiau alt punct de vedere, probabil, fiind o natiune de imigranti: identitatea lorcomuna se bazeaza pe acceptarea unor principii de baza a ce inseamna sa fiiamerican, si a tot ce decurge din ele, adica dreptul la viata, libertate, si dea avea sansa sa poti sa-ti urmezi visul spre fericire.
Ce simt eulegat de identitatea mea de ardelean, nu contrazice cele doua definitii de maisus:
Legat deprima definitie, cei patru factori de mai sus clarifica ce inseamna o comunitate pentru mine: eu inteleg ocomunitate ca fiind formata din acei carora simt ca le apartin pentru capercepem obisnuinta, normalitatea, si previzibilitatea in acelasi fel. Asta ne da comfortul cand suntem impreuna.Desigur, cei care imi pun bete-n roate in satisfacerea celor patru factori nusunt din aceeasi comunitate cu mine.
A douadefinitie, cea folosita de americani, este ortogonala la prima, respectivcomunitatea careia apartinem trebuie sa ne dea fiecaruia sansa la viata,libertate, si de a putea sa ne folosim puterile pentru a fi fericiti. Cred caaceasta definitie a ajuns in zilele noastre un truism, un adevar evident, cacisunt putini oamenii care neaga altcuiva cele trei drepturi de baza. Totusi,cele trei drepturi nu se pot infaptui in esenta si in ansamblul lor, atata timpcat nu exista o comunitate bine conturata, respectiv oameni care se simt obisnuiti,normali, previzibili, si comfortabili intre ei.
De ce doar in Ardeal?
Eu simt cadoar in Ardeal (si in SUA, unde locuiesc de peste douazeci de ani) traiesc obisnuinta,normalitatea, si previzibilitatea asa cum le inteleg eu, precum si comfortul cedecurge din ele.
Princontrast, percep o prapastie tot mai mare intre felul cum inteleg eu realitateasi cum o intelege centrul, sa zicem generic, Bucurestiul (unde se iaudeciziile). Prezentul este greu, dar nu fara speranta, asa cum ni se repetamereu de la centru de multiplele puteri si opozitii de-alungul vremii. Existaprea multa saracie peste tot si prea multa inapoiere fata de Occident, darlucrurile pot deveni in timp mai bune, daca imi suflec manecile si ma apuc detreaba. Si nu am retinerea sa pun osul, indiferent cat de mult trebuie s-o fac,pentru stiu ca se va vedea. Am vazut asta la mama si la tata, la bunicii mei, siin felul in care arata cladirile si bisericile vechi din orasele si sateleardelene. Odata se traia in Ardeal comparabil cu Occidentul.
Insa mesajele si exemplele ce-mi vin dintotdeauna de la centru sunt altele: impostura, smecherie, neseriozitate, denaturare, nepricepere. Centrul ma inunda cu pesimism, scandaluri, comploturi si tradari politice bizantine. Sunt coplesit cu discutii si analize interminabile despre politica, partide, presedinti, si cate si mai cate. Nu ma intereseaza. Nu astea sunt situatiile obisnuite, normale, si previzibile pentru mine.
Eu ma simt comfortabil atunci cand vad viata cu optimism, cand fac ceva cu mainile si mintea (nu cand dau din gura de dimineata pana seara), pentru ca stiu ca atata timp cat sunt sanatos, greutatile le pot indrepta prin munca, iar familia si meseria sunt cele mai importante doua lucruri in viata mea. Este atunci centrul parte din comunitatea si identitatea mea? Nu – cu siguranta nu.
Si ce-i dacasunt ardelean?
Tot ce am scris despre identitatea mea de ardelean are rolul de catarzis pentru mine, pentru ca spun pe sleau ce sunt si ce nu sunt, o dilema pe care iata am avut-o peste cincizecide ani si care mi-a cauzat destul discomfort incercand sa par altceva de cat simt.
Am acum in mintea mea vorbele care-mi spun cine sunt si de ce. Vorba aceea, „I came out of the closet”-ul meu, metaforic vorbind. Ma simt impacat si multumit cu mine insumi.
Si cu asta am ajuns la sfarsitul gandului meu: sa fim cu totii sanatosi si mai intelegatori unul cu altul. O saptamana placuta tuturor si ne auzim in curand.
